... To The End Of Love!"Ce frumos dansezi, iubito!" mi-ai spus cu glasul tremurand si m-ai strans mai tare in brate. Abia puteam sa mai respir, dar era atat de bine... atat de bine si ma simteam in siguranta, ma simteam protejata si iubita, asa cum doar tu stiai sa ma simti.
"Esti atat de frumoasa, iubita mea!" mi-ai soptit cand ti-ai odihnit palma pe obrazul meu obosit. Si am gasit puterea sa-ti zambesc, chiar daca totul in jurul meu se prabusise si ceva inauntrul meu ma sufoca... ti-am zambit chiar daca nimic din mine mai era al tau si nimic din tine era al meu, dar m-am agatat de nimicul din mine care-ti mai apartinea si ti-am zambit... ti-am zambit cat de frumos am putut, asa cum iti placea tie... si buzele mele iti zambeau, in timp ce ochii mei plangeau, in timp ce sufletul meu ar fi vrut sa planga, dar durerea pe care-o simteam imi frangea inima in mii de cioburi...
Mi-ai sters lacrimile si ti-ai apasat buzele peste pleoapele mele grele... "Ce prostuta esti, iubito! Si doar mi-ai promis ca n-o sa plangi... Vezi, tu nu poti sa-ti tii promisiunile!" mi-ai spus razand nervos cand mi-ai sarutat varful nasului. Imi doream sa-ti intalnesc privirea, sa ma pierd in ochii tai, sa-mi aline ei durerea, sa vezi cat de mult ma durea ceea ce simteam, dar nu am gasit puterea. Si durerea s-a instalat in fiecare parte a trupului meu... si ma durea totul, ma durea sangele care-mi curgea tot mai incet prin vene, ma dureau genele ingreunate de ramasitele lacrimilor, ma durea lipsa buzelor tale pe buzele mele, soaptele tale pe gatul meu si mana ta impletita in parul meu...
Mi-am asezat capul pe umarul tau si m-am lasat purtata de tine... si ma strangeai in brate si dansam. Nu mai stiam de nimeni si de nimic... eram doar noi doi, tu si eu pe ringul de dans... "Mi-am dorit atat de mult sa porti tu in pantec copilul meu, sa fi ramas insarcinata in noaptea aceea in care mi te-ai daruit cu atat pasiune, in care tot corpul tau tremura sub mangaierea mea, sub presiunea buzelor mele, in care te-am iubit cu toata fiinta mea... Mi-as fi dorit sa fii tu in locul ei in seara aceasta, sa fii tu in rochia alba de mireasa, tu cea care sa-mi zica 'da' in fata lui Dumnezeu si-a tuturor, pe tine sa te tin in brate toata noaptea si sa-ti soptesc cat de mult te iubesc, cu tine sa fac dragoste in noapte nuntii mele, in bratele tale sa ma trezesc in fiecare dimineata de-acum inainte... dar Dumnezeu pare sa aiba alt plan pentru noi, un plan mai crud decat meritam..."
Am gasit puterea sa te intrerup, sa-mi pun degetele peste buzele tale si sa-ti soptesc "Shhh... E prea tarziu acum si doare prea tare tot ceea ce simt...", si am gasit puterea sa ma desprind din imbratisarea ta si sa plec.
"Casa de piatra, iubitul meu! Sa-l iubesti ca si cum ar fi al nostru, chiar daca pentru ea nu simti nimic... Intotdeauna vei fi o parte din mine si te voi iubi mereu!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu