luni, 1 iunie 2009

Lady In Red

Ma uit la tine si nu-mi vine sa cred cat de frumoasa esti, iubito!... Nu cred ca te-am privit vreodata mai atent ca acum si niciodata nu mi-ai parut mai frumoasa. Si iti vine atat de bine rochia aceea rosie, parca ai fi o printesa din Orient... printesa mea.

Stii ca nu vroiam sa vin azi?! Nu eram pregatit sa te revad. A trecut atat de mult de cand am dansat in seara aceea, cand te-am strans in brate si te-am simtit atat de aproape pentru ultima data, cand ti-am sarutat pleoapele grele si ti-am simtit bataile inimii cand te-am mangaiat pe gat... Parca ar fi fost ieri, desi s-a intamplat atunci.

Iar acum sunt aici, atat de aproape de tine, si te privesc din coltul in care m-am ascuns. Si te privesc atent, sa-mi amintesc mai tarziu, cand nu vei mai fi atat de aproape... Si zambesti frumos, dar nu cu toata fiinta ta, e doar un zambet inghetat pe fata, un zambet trist care nu se reflecta in ochii tai. Cat imi doresc sa-ti pot reda zambetul tau de odinioara, iubito, zambetul pe care ca un prost ti l-am rapit, zambetul de care m-am indragostit cand te-am privit pentru prima data, acel zambet care iti lumina toata fata.

Si-mi doresc sa te iau in brate si sa te duc departe, departe de toti si de tot ce s-a intamplat, sa te duc undeva unde sa nu ne stie nimeni, sa fim doar noi doi, tu si eu, sa te tin in brate mereu, sa dansam tarziu in noapte, sa ma saruti cum doar tu stii, sa fii a mea si eu al tau... asa cum trebuia sa fie.

E tarziu acum, luminile s-au aprins si spectacolul s-a terminat... e tarziu si sufletul meu plange, din inima mea se scurg picaturi de sange... si le simt, simt cum se preling pe pielea mea si se imprima in camasa alba, dar nu-mi pasa. Nu-mi mai pasa decat ca te-am vazut, te-am avut aproape pentu cateva ore... si ma pierd in amintirea fiintei tale, in ochii tai negri ca noaptea si adorm cu chipul tau in gand, si pari atat de reala, atat de aproape si-mi zambesti atat de frumos. Da, in vis imi zambesti cu toata fiinta ta, si esti a mea doar in vis, iubito, dar imi ajunge! Pentru ca visul e atat de real...

Te iubesc!

M.

vineri, 29 mai 2009

Dance Me...

... To The End Of Love!

"Ce frumos dansezi, iubito!" mi-ai spus cu glasul tremurand si m-ai strans mai tare in brate. Abia puteam sa mai respir, dar era atat de bine... atat de bine si ma simteam in siguranta, ma simteam protejata si iubita, asa cum doar tu stiai sa ma simti.
"Esti atat de frumoasa, iubita mea!" mi-ai soptit cand ti-ai odihnit palma pe obrazul meu obosit. Si am gasit puterea sa-ti zambesc, chiar daca totul in jurul meu se prabusise si ceva inauntrul meu ma sufoca... ti-am zambit chiar daca nimic din mine mai era al tau si nimic din tine era al meu, dar m-am agatat de nimicul din mine care-ti mai apartinea si ti-am zambit... ti-am zambit cat de frumos am putut, asa cum iti placea tie... si buzele mele iti zambeau, in timp ce ochii mei plangeau, in timp ce sufletul meu ar fi vrut sa planga, dar durerea pe care-o simteam imi frangea inima in mii de cioburi...

Mi-ai sters lacrimile si ti-ai apasat buzele peste pleoapele mele grele... "Ce prostuta esti, iubito! Si doar mi-ai promis ca n-o sa plangi... Vezi, tu nu poti sa-ti tii promisiunile!" mi-ai spus razand nervos cand mi-ai sarutat varful nasului. Imi doream sa-ti intalnesc privirea, sa ma pierd in ochii tai, sa-mi aline ei durerea, sa vezi cat de mult ma durea ceea ce simteam, dar nu am gasit puterea. Si durerea s-a instalat in fiecare parte a trupului meu... si ma durea totul, ma durea sangele care-mi curgea tot mai incet prin vene, ma dureau genele ingreunate de ramasitele lacrimilor, ma durea lipsa buzelor tale pe buzele mele, soaptele tale pe gatul meu si mana ta impletita in parul meu...
Mi-am asezat capul pe umarul tau si m-am lasat purtata de tine... si ma strangeai in brate si dansam. Nu mai stiam de nimeni si de nimic... eram doar noi doi, tu si eu pe ringul de dans... "Mi-am dorit atat de mult sa porti tu in pantec copilul meu, sa fi ramas insarcinata in noaptea aceea in care mi te-ai daruit cu atat pasiune, in care tot corpul tau tremura sub mangaierea mea, sub presiunea buzelor mele, in care te-am iubit cu toata fiinta mea... Mi-as fi dorit sa fii tu in locul ei in seara aceasta, sa fii tu in rochia alba de mireasa, tu cea care sa-mi zica 'da' in fata lui Dumnezeu si-a tuturor, pe tine sa te tin in brate toata noaptea si sa-ti soptesc cat de mult te iubesc, cu tine sa fac dragoste in noapte nuntii mele, in bratele tale sa ma trezesc in fiecare dimineata de-acum inainte... dar Dumnezeu pare sa aiba alt plan pentru noi, un plan mai crud decat meritam..."
Am gasit puterea sa te intrerup, sa-mi pun degetele peste buzele tale si sa-ti soptesc "Shhh... E prea tarziu acum si doare prea tare tot ceea ce simt...", si am gasit puterea sa ma desprind din imbratisarea ta si sa plec.
"Casa de piatra, iubitul meu! Sa-l iubesti ca si cum ar fi al nostru, chiar daca pentru ea nu simti nimic... Intotdeauna vei fi o parte din mine si te voi iubi mereu!"

marți, 26 mai 2009

Tot ce-a fost candva...

... si nu va mai fi!

Ieri ma gandeam la trecut, la ce-a fost si nu voi mai gasi, la iubiri pierdute, neimplinite sau uitate... si m-am intristat.

Si m-am gandit la tine, la mine si la noi... si am zambit. Azi nu ma mai gandesc la tine ca atunci, si nu te mai urasc ca ai plecat, si nu te mai iubesc chiar daca esti mai bun.

Azi mi-e dor de iarna... de iarna cand m-ai sarutat,
si mi-e dor de primavara... de primavara in care cu o dorinta nebuna m-ai posedat,
si mi-e dor de vara... de vara in care ai plecat,
si mi-e dor de toamna... toamna in care mi-ai aratat ca inca nu m-ai uitat.

Azi mi-e dor sa te sarut... sa te sarut apasat pe pleoape,
si mi-e dor sa te iubesc... sa te iubesc tarziu in noapte,
si mi-e dor sa te ating... sa te ating usor cu soapte.

Azi, chiar daca te-am uitat, simt un dor nebun... un dor de tine.

"...si ploaia asta, ma face sa vreau sa te sarut,
si ploaia asta, nu ma lasa sa te uit..."